Jurnalismul sportiv

Actualmente sportivii sînt unele dintre cele mai bine-cunoscute si bine platite persoane de pe planeta. Lumea vrea sa citeasca si sa auda despre ei, iar numarul celor platiti sa le satisfaca aceasta cerere creste în egala masura. Sportivii se bucura acum de stralucirea oferita de reflectoarele mass-media mai mult decît oricare alta persoana din societate. Nu este un lucru neobisnuit sa vezi cum o suta de jurnalisti discuta despre un singur meci de fotbal, iar functiile pe care le ocupa antrenorii echipelor nationale capata o importanta secundara, în sensul mediatizarii, numai în raport cu sefii de stat.
Acoperirea subiectelor sportive este vitala pentru sanatatea si prosperitatea mass-media. Acest lucru se vede, din ce în ce mai mult, în paginile dedicate sportului.
Nu este greu de observat motivul pentru care sportul este atît de captivant pentru mass-media. Ofera acelasi numar de pagini sau aceeasi durata de transmisie indiferent de ceea ce se întîmpla sau nu în lume, însa stirile forte sînt imposibil de prevazut. Mai mult, reportajele generate de guverne si de politicieni sînt adesea considerate plictisitoare de catre multe persoane si, cum partidele politice se strîng laolalta pe teren neutru pentru a obtine sustinere din partea poporulu, acestea si-au pierdut puterea de a da nastere unor controverse si dezbateri.
Sportul este exact opusul acestora. E previzibil, în sensul ca persoanele din domeniul mass-media stiu cu cîteva luni înainte data la care au loc marile evenimente, are parte de propria agitatie si de propriul lui dramatism, precum si de o distributie de vedete.
De asemenea, poate fi conceput ca o sursa la îndemîna celor carora le place sa scrie. Este un element la fel de important în realizarea cu succes a articolelor sportive ca si placerea practicarii unui sport. Sintagma jurnalist sportiv este alcatuita din doua cuvinte - sportiv si jurnalist -, iar pentru a reusi în acest domeniu, jurnalistului trebuie sa-i placa enorm de mult ambele preocupari. Nu este suficient ca jurnalistului sa-i placa doar fotbalul, atletismul sau cursele : el trebuie sa aiba capacitatea de a oferi si altora din cunostintele si entuziasmul dumneavoastra, într-un mod activ si antrenant, si sa fiti dispus sa va dedicati exersarii abilitatilor de a scrie la fel de mult ca sportivii despre care scrieti.
Jurnalismul sportiv este o forma specializata de scriere, fiind fragmentat în mai multe sectiuni mai mici. sporturile si echipele preferate, iar daca jurnalistii sportivi nu vor sa para slabi si prost informati, atunci ar trebui sa nu fie mai prejos în ceea ce priveste nivelul cunostintelor. A fi la curent cu evolutiile recente dintr-un sport important e o slujba cu norma întreaga. Putini sînt jurnalistii ce îsi pot alege sporturile si evenimentele despre care sa scrie. Acestia sînt, în general, cei mai straluciti, cei mai spirituali si incisivi editorialisti sau autori de reportaje cu un stil propriu, care dau „culoare" momentelor-cheie din lumea sportului.
Dar a scrie despre sport înseamna mai mult decît a acoperi evenimentele importante. Oricum, mass-media detin un spatiu suficient de mare, pe care trebuie sa-1 umple, orice s-ar întîmpla, si face acest lucru stîrnind curiozitatea consumatorilor de stiri, oferindu-le parti dintr-un anumit eveniment, facînd profiluri ale participantilor si analizînd performante, pastrînd totodata un fond constant de stiri si articole. Sportul iese deseori din paginile sportive atunci cînd activitatile personalitatilor marcante ocupa prima pagina a ziarelor, ajung pe primul loc în buletinele de stiri sau se desfasoara în domenii specializate, precum moda, afacerile ori medicina.
Pentru a trata subiectele sportive cu succes, ziaristul trebuie sa cunoasca cerintele mijlocului de comunicare pe care îl utilizeaza si sa înteleaga audienta ce va beneficia de articol. Ziarele serioase si populare, ca si revistele sportive specializate au un stil unic, iar subiectele sportive sînt tratate în mod diferit de catre ziaristi.
Producerea unui material de presa scrisa este un proces relativ rapid. Informatiile necesare scrierii celor mai multe subiecte sau rubrici pot fi adunate prin telefon, luîndu-se legatura cu persoanele de contact ori alte surse, sau pot fi culese de pe internet, fara ca jurnalistul sa fie nevoit sa-si paraseasca biroul. Desi relatarea unor evenimente sportive presupune prezenta la locul faptei (uneori jurnalistii din presa scrisa acopera un eveniment folosind informatiile din transmisiile televizate), procesul scrierii este rapid.
Paginile Web pot combina tehnicile presei scrise, ale radioului si televiziunii într-un singur pachet si, în mare masura, într-o forma modulara, ce poate fi actualizata instant.
Cea mai importanta diferenta dintre presa scrisa si radio si televiziune consta, probabil, în atitudinea consumatorilor. Cînd cititorii ziarelor se plictisesc de un articol, întorc pagina; daca telespectatorii si ascultatorii se plictisesc, închid aparatul sau schimba pe un alt canal. Persoana care schimba pe un alt canal este principalul critic al jurnalismului de proasta calitate si, mai mult decît în orice alt domeniu al jurnalismului, captarea si mentinerea atentiei publicului sînt vitale. în acest scop, jurnalistii din radio si televiziune trebuie sa exploateze la maximum limbajul extins si unic pe care aceste categorii media îl pun la dispozitia lor.