miercuri, 24 noiembrie 2010

Roger Federer, un fenomen al tenisului mondial.

S-a nascut pe data de 8 August 1981 la Binningen in apropiere de Basel, Elvetia.Tatal sau, Robert Federer, este elvetian, iar mama, Lynette Du Rand, este originara din Africa de Sud. A crescut in suburbia Münchenstein, aproape de granita Elvetiei cu Franta si Germania. De aceea, Federer vorbeste perfect germana si franceza, ulterior invatand si englezeste.
Federer a inceput tenisul la sase ani. La doar 10 ani parintii l-au dus la un antrenor profesionist. Cand era copil, pe langa tenis, a jucat si fotbal, fiind sustinator al echipei FC Basel. La 12 ani, a renuntat la fotbal si a decis sa se concentreze asupra tenisului, la 14 ani devenind campion national de juniori in Elvetia. In 1998, ultimul sau an de juniorat, a castigat turneul de la Wimbledon si a fost declarat cel mai bun junior al anului.
Primul turneu ATP la care a participat a fost cel de la Gstaad din 1998. In anul urmator a fost convocat in echipa Elvetiei de Cupa Davis. In 2000, a participat la Olimpiada de la Sidney, unde a ajuns pana in semifinale. Tot in 2000 a ajuns si in prima sa finala ATP, la Marseille, unde a fost infrant de conationalul sau, Marc Rosset. Si tot in 2000 a cunoscut-o la Olimpiada de la Sidney pe Mirka Wavrineci, o fosta jucatoare de tenis care s-a retras in 2002 din cauza unei accidentari la picior. Roger si Mirka s-au casatorit in Basel oe 11 aprilie 2009, la ceremonie fiind prezenti doar familia si cativa prieteni. Pe 24 iulie 2009, Federer a anuntat pe pagina sa de Facebook ca Mirka a nascut doua fetite, Myla Rose si Charlene Riva.


Nu a durat mult pana la prima sa victorie, in februarie 2001 castigand turneul de la Milano. Tot in 2001 a ajuns in sferturile de la Wimbledon fiind invins de britanicul Tim Henman.
2002 l-a vazut pe Federer in prima sa finala de Masters la Miami, unde a pierdut in fata americanului Andre Agassi.
In anul 2003, Federer a castigat primul turneu de Grand Slam la Wimbledon.
In 2004 a devenit pentru prima data numarul unu mondial in calsamentul ATP, reusind sa castige 3 din cele 4 turnee de Grand Slam.
In 2005 a castigat premiul Laureus World Sportsman of the Year, devansand sportivi ca Michael Schumacher, Lance Armstrong si Valentino Rossi.
Tot 3 din 4 turnee de Grand Slam a castigat si in 2006, pierzand doar la Roland Garros in fata ibericului Rafael Nadal.
In 2007, i-a egalat recordul lui Björn Borg care data din 1980 castigand un turneu de Grand Slam fara sa piarda nici macar un set. Si tot in 2007 a mai obtinut un record - a devenit singurul jucator care a castigat vreodata 3 din 4 turnee de Grand Slam in trei ani diferiti (2004, 2006, 2007)
2008 nu a fost un asa bun pentru Federer. A castigat doar un turneu de Grand Slem la US Open, la Wimbledon si Roland Garros pierzand in fata lui Nadal.
La inceputul anului 2009, dupa ce a pierdut Australian Open in fata lui Nadal, dar si mai multe partide in restul turneelor, elvetianul era deja catalogat drept "terminat" de mai multi specialisti. Au urmat insa, venite parca de nicaieri, succesele de la Roland Garros si Wimbledon, si Federer devenise din nou numarul 1.


Orice mare sportiv isi are rivalul sau suprem. Federer il are pe Rafael Nadal. Cand cei doi participa la un turneu, spectacolul este garantat.
Cei doi ocupa primele doua locuri in clasamentul ATP din iulie 2005 si sunt singurii care au reusit sa se mentina la acest nivel 4 ani consecutiv.
Federer a fost numarul 1 mondial timp de 237 de saptamani consecutiv din februarie 2004. Nadal, care are cu 5 ani mai putin, a devenit numarul 2 in iulie 2005 si si-a pastrat pozitia timp de 160 de saptamani pana cand l-a depasit pe Federer in august 2008.
Din iulie 2009, Federer a revenit pe primul loc si Nadal pe 2, dupa ce elvetianul a castigat in 2009 la Wimbledon si Roland Garros.
La intalnirile directe dintre cei doi, scorul este 13 la 7 pentru Nadal, 16 dintre aceste meciuri fiind finale, inclusiv 5 de Grand Slam (un record al tuturor timpurilor). Nadal a castigat 5 din cele 7 finale.


Recorduri
Pe 26 februarie 2007 a devenit noul deţinător al recordului de consecvenţă şi longevitate: 160 de săptămâni consecutiv petrecute ca lider al clasamentului mondial masculin detronându-l pe americanul Jimmy Connors. Pe 8 iulie 2007 a câştigat turneul de tenis de la Wimbledon pentru a cincea oară consecutiv egalând recordul lui Bjorn Borg. Pe 19 august 2007 a câştigat al 50-lea titlu al carierei cu o victorie în faţa americanului James Blake, totodată devenind al 5-lea cel mai tânăr jucător (26 de ani şi 11 zile) care câştigă cel puţin 50 de titluri în carieră[4]. A jucat 23 de semifinale consecutive în turneele de Mare Şlem, de la Wimbledon 2004 până în prezent. Precedentul record, de 10 semifinale consecutive, era deţinut de Ivan Lendl şi Rod Laver. Totodată, de la Wimbledon 2005 până la Australien Open 2008, a jucat 10 finale consecutive în Marele Şlem. Precedentul record îi aparâinea lui Rod Laver, 6 finale consecutive. Prin calificarea în turul secund la US Open 2009, a devenit primul tenismen din istorie care depăşeşte 50 de milioane de dolari bani câştigaţi exclusiv din tenis.
Pe 5 iulie 2009 a câştigat pentru a şasea oară turneul de la Wimbledon, după victoria în cinci seturi (16-14 în setul decisiv) în faţa americanului Andy Roddick. Aceasta a fost a 15-a victorie în turneele de Grand Slam pentru elveţian (6 la Wimbledon, 5 la US Open, 3 la Australian Open şi una la Roland Garros), un nou record ATP. Precedentul record era deţinut de americanul Pete Sampras, cu 14 succese. Este primul jucător din toate timpurile care a câştigat cel puţin 50 de meciuri de simplu la trei turnee de Mare Şlem, cu un record impresionant de 50-7 la Australian Open şi 51-5 la Wimbledon şi US Open.

Basel-CFR

Ce sa va zic!? Cine nu s-a uitat la meci a facut foarte bine! Nu am mai vazut o echipa jucand asa de slab in UCL. Lasa ca am vazut-o aseara. Kivuvu asta n-are nicio treaba cu fotbalul iar Traore cred ca e indragostit. In rest numai jucatori de pluton, de nivelul Ligii 1 dar de pe la coada. Singurii jucatori de la CFR care si-au mai dat interesul au fost Tony si Rada, singurul roman din primul 11 al CFR-ului si al treilea din tot lotul. Asta spune multe. Sa stiti ca la un moment dat nici nu stiam cu cine sa tin. La CFR era numai un roman, care a fost printre cei mai buni de pe teren iar astia de la Basel erau imbracati foarte asemanator Stelei...hmmm, asta ma pusese pe ganduri. Pana la urma am tinut cu astia-n alb dar tot umbra Stelei a batut.
Si Basel e o echipa destul de slaba dar au avut jucatori mai dornici de victorie si chiar mi-au placut cativa: Shaqiri destul de rapid si cu un control bun al balonului, Almerares, un jucator complet; l-am vazut si la creatie si la inchidere si in fata portii, de altfel el a fost si singurul marcator de aseara, si nu in ultimul rand mi-a placut Tembo, un jucator de travaliu, acest Banel al Basel-ului daca vreti, cred ca a avut vreo 35-40 de incursiuni pe partea dreapta si a centrat de cel putin 25 de ori.
Una peste alta Basel merita victoria si mai bine ca s-a intamplat asa daca tinem cont si de turbaciunea de Cartu

care ne aminteste totusi ca suntem noi, romanii aia necivilizati, tiganii aia, care dau in cap la colt de strada. Ce ne trebuie noua Europa?! lasa mai, sa stam in bucatica noastra de pamant, sa ne vedem de oile si de ciobanii nostrii, si daca e sa ramanem cu ceva anul asta din Europa, cu asta ramanem.
Hai ca m-am aprins cu marlaniile astea. Sper sa-i dea o amenda asa s-o simta Mister Demolation Man.
Trecand peste asta vroiam sa va mai arat si o statistica care spune tot:Suturi catre poarta 15-3 in favoarea elvetienilor dintre care niciunul din partea noastra pe spatiul portii; e adevarat ca si gazdele au avut numai 2. Cornere: 6 la 0 tot pentru elvetieni si nu mai zic de posesie - numai 38% pentru noi.
In concluzie, CFR Cluj este out din Europa. Chiar daca castigam urmatorul meci cu Roma acasa la scor, golul din Gruia marcat de elvetieni este decisiv.